Hans Belting şi viziunea apocaliptică asupra istoriei artei. (2010)
4, O istorie globală a artei
Prezentarea specializată pe sfere geografice apare xa o soluţie firească, inevitabilă şi în ce priveşte alte capitole, pe care HB le-ar dori integrate în numele „anti-euro-centrismului” într-o istorie „globală” a artei.
„Aşa numita istorie a artei a fost dintotdeaunaistoria artei europene, în care hegemonia Europei nu eranecontestată, în ciuda multiplelor identităţi”. (Pg. 69. ) Este adevărat că în secolul XX apăruseră uneori volume cu titlul „Istoria rtei”, deşi se refereau numai sau cu precădere la arta occidentală, dar această practică în general a dispărut. În mod paradoxal, lui HB tocmai revenirea la o „istoriem universală” i se părea în anii 90 imperios necesară. Împlinirea cerinţei lui HB, a unei istorii a artei cuprinzătoare, care să includă capitole referitoare la toate regiunile geografice, naţiunile sau grupurile etnice, etc., este foarte greu de imaginat.
Încercările „vesticilor” de a se ocupa de alte regiuni decât cele „occidentale” s-au soldat uneori în veacul trecut prin prezumţii , ca de ex succesiunea unor stiluri şi viziuni despre lume clasice şi baroce în lumea indiană Or tocmai asemenea pretenţii suut incriminate de către HB.
Fiecare sferă culturală îşi are specificul ei şi trebuie tratată de specialiştii ei ca entitate conturată. O soluţie practică, aplicată în fapt rămâne Enciclopedia cu mai mulţi autori, soluţie pe care însă HB o ironizează la un moment dat.
HB ia în discuţie (la pag. 72) comparaţiile nu rareori dezvăluitoare ale lui Malraux în cartea sa cu titlul „Muzeul imaginar”, învinuind-o că porneşte de la „o idee europeană cu cuconţinut european”. A fi european nu cred că este un blestem şi cu atât mai mult „a avea idei” nu este o crimă. Comentariile –când sunt la obiect- impregnate sau nu de lirism. pot fi oricând interesante.
Pentru a-şi demonstra pozăţia anti-euro-centriste,, subliniind aportul culturii extra-occidentale la cultura mondială, HB se foloseşte de exemplul lui Nam June Paik, HB îl consideră „mai puţin reprezentativ pentru succesele artei mondiale, cât un companion dinafară al scenei artistice occidentale. (Pg. . 76) Creean -integrat în cultura occidentală, Paik introduce uneori în temaatica asamblajelor lui aluzii vagi la Extremil Orient. Manifestările sale se bazează cu precumpănire pe aglomerarea de televizoare şi unroti pe imagini proectate pe ecranul catodic. Paradoxal, principala sa legătură cu ţara sa de origină ar fi că oglindeşte dezvoltarea industriei coreene de televizoare. Dar nu văd cum poate fi considerat acest aspect drept o trăsătură originală a culturii extrem-orientale coreene. Televizorul nu este o invenţie extrem orientală.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.